Gheorghe Postică, Așezarea medievală timpurie de la Păhărniceni - "Petruca" din Codrii Orheiului, Editura Pontos, Chișinău, 2021, 163 p. ISBN 978-9975-72-602-3

Acum 65 de ani, în timpul cercetărilor de suprafață efectuate în zona centrală a Moldovei, pe moșia satului Păhărniceni (r. Orhei, Republica Moldova), amplasată la circa 3,5 km de cursul râului Răut, arheologii au descoperit situl pluristratificat cu nivele de locuire din preistorie, antichitate, evul mediu timpuriu (secolele V-VII, VIII-IX, X-XI, XII-XIII) și din secolele XIV-XVII. Așezarea a fost denumită Petruha în literatura de specialitate din perioada sovietică, după valea pârâului Petruha/Petruca unde au fost identificate vestigiile respective. Primele sondaje arheologice au fost făcute de Pavel Bîrnea în anul 1958, însă rezultatele acestora nu sunt cunoscute, documentația de șantier fiind pierdută. În anii 1961, 1962 și 1963, așezarea medievală timpurie de la Păhărniceni a fost investigată prin săpături arheologice sistematice de către Ion Hîncu, care a cercetat o suprafață de 376 m.p., înregistrând urmele materiale a 15 construcții și a numeroase artefacte. După 25 de ani de la aceste săpături, în anul 1988, arheologii Gheorghe Postică și Valeriu Cavruc au desfășurat cercetări arheologice sistematice pe o suprafață de 860 m.p., descoperind vestigiile a 27 de locuințe, anexe gospodărești, gropi menajere și o colecție bogată de materiale